Basm

Nu poţi ştii niciodată care sămânţă a minţii tale va încolţi.

*

A fost odată, pe vremea când porcii zburau şi viermii făceau prune, un împărat. Şi avea împăratul ăsta o corporaţie multinaţională, deţinând monopolul pe plan mondial pe piaţa cailor mâncători de jăratec. Împăratul mai avea (bineînţeles) şi o fiică, fostă Miss Venezuela. Castelul împăratului era construit ilegal, banii necesari provenind din deturnări de fonduri şi trafic cu capete de zmei. Peste 80% din slujitorii împăratului erau angajaţi la negru, având norma de 12 ore. Împărăţia se întindea peste 2 mări, 6 ţări şi 3 enclave, iar limba oficială nu era cunoscuta cu exactitate.

La 3 săptămâni după decernarea titlului de Miss, fata de împărat i-a cerut tatălui ei o croazieră pe Mediterana. Împăratul a refuzat-o şi, în urma insistenţelor fetei, aceasta din urma s-a trezit închisă în cel mai înalt turn al castelului. După această întâmplare, împăratul a hotărât ca, pe lângă faptul că nu o va mai lăsa în nici o croazieră, va rămâne închisă în turnul respectiv până când un făt-frumos cu BMW alb va veni să-i ceara fata de soţie.

De atunci trecură mulţi ani, fetei începură deja să-i apară riduri, iar împăratul se îmbolnăvi de TBC şi reumatism. Activitatea de la castel continua să se desfăşoare într-o rutină monotonă, până într-o zi, când un zmeu se prezentă în audienţă la împărat şi începu să-l şantajeze. Zmeul avea dovezi puternice care demascau activităţile ilegale ale împăratului, deoarece avea cunoştinţe în reţeaua traficanţilor de cai mâncători de jăratec.

Neavând ce face, împăratul fu nevoit să accepte condiţiile zmeului. Acesta îi oferi împăratului toate documentele incriminatorii, în schimbul unui abonament pe viaţă la Cosmorom (cu WAP inclus). Împăratul fu nevoit să accepte, iar zmeul plecă mulţumit. Ajuns la poarta castelului, acesta văzu în depărtare un BMW alb, care se apropia… Uşa se deschise şi apăru un bărbat îmbrăcat într-un trening albastru. Din maşină se auzea încă sunetul strident al unei manele…

Zmeul zâmbi nepăsător şi îşi continua drumul, iar tânărul manelist intră pe poarta castelului, întrebând unde îl poate găsi pe împărat. Când tânărul intră în sala tronului, îl găsi pe împărat stând trist şi privind pe fereastră la tractoarele şi combinele din curtea castelului.

- Care e problema, tinere? întrebă împăratul cu o voce groasă, datorată probabil inhalării de tutun în cantităţi industriale.

- Am auzit la radio ca aţi avea probleme, şi cum eu sunt un făt-frumos, am considerat ca fiind datoria mea să vin şi să vă ofer ajutorul.

- La radio?! Ce probleme?…

- Păi de 10 minute s-a terminat emisiunea “Sala Tronului Live”, unde a fost difuzată discuţia Măriei Tale cu zmeul…

- Aha! Dacă aşa stau lucrurile, şi te crezi în stare să-mi rezolvi problemele, sunt obligat să te las să-ţi încerci norocul, însă va trebui să treci peste anumite probe. Dar, pentru ca eu sunt un împărat de treabă, vom trece direct la ultima probă, aşa că îţi voi cere doar să falimentezi Cosmoromul. Dacă vei reuşi această performanţă, îţi voi da fiica de soţie. Dacă nu, vei fi condamnat să lucrezi în canalizarea castelului până la sfârşitul vieţii tale.

Tânărul făcu o plecăciune şi părăsi grăbit sala tronului. Miron, slujitorul lui credincios, îl aştepta nerăbdător lângă maşină. Urcară amândoi şi porniră spre prima antenă Cosmorom, pe care urmau s-o scoată din uz într-un fel sau altul…

Căutarea lor nu dură mult, prima antenă fiind la o aruncătură de radiocasetofon distanţă. Ajunşi acolo, Făt-frumos coborî din BMW şi contemplă priveliştea. După ce se gândi aproape două ore la o metodă de a scoate din uz antena care se înălţa semeţ în faţa lui, îl chemă pe Miron.

- Auzi măi Miroane… Mi-ai spus tu odată că îl ştii pe arabul ala… Cum îl cheamă? În fine, nu contează… Ideea e că am nevoie de el! Sunăm la FBI şi le spunem la ăia că îl pot găsi aici, ca să trimită americanii nişte bombardiere şi să distrugă antena…

- Şi pentru ce ai nevoie de arab atunci?

- Păi americanii o să-l sune întâi să-l întrebe dacă e adevărat zvonul că el ar fi aici, şi el trebuie doar să confirme că într-adevăr se află lângă antenă. Dacă nu, americanii n-o să trimită bombardierele alea…

- O! Acum am înţeles. O să-l sun chiar acum…

Convorbirea nu dură decât trei minute. Acum nu le rămânea decât să stea şi să aştepte. Însă după alte şapte minute, aşteptarea lor luă sfârşit. De după deal apăru zmeul, într-un elicopter Apache din ultima generaţie.

- Tu ce cauţi aici, zmeule? N-ar trebui să fii prin zonă… Cum de ai ştiut că suntem aici?

- Am ascultat radio-ul… Tocmai s-a terminat “Antena 73 Cosmorom Live”, şi când am auzit ce vrei să faci, am venit să te împiedic…

- Îţi dai seama că asta ar însemna să ne luptăm pe viaţă şi pe moarte?

- Bineînţeles… răspunse zmeul.

- Ei bine, află atunci că azi n-a fost ziua ta norocoasă. Pe lângă faptul că mă duc aproape în fiecare seară la discotecă, mai merg şi la cursuri de arte marţiale, deci o să ai un oponent pe măsură. Aşa că te las pe tine să alegi armele pe care să le folosim…

Secundele ce urmară fură încărcate de o tensiune uimitoare. Zmeul şi Făt-frumos se contemplau unul pe celălalt, într-o încleştare de priviri fără precedent. Lupta fu însă deosebit de scurtă, deoarece zmeul fu cel care alese armele care lui ii conveneau cel mai mult în momentul respectiv… Şi având în vedere că elicopterul zmeului era dotat cu rachete aer-sol, iar Făt-frumos nu avea nici măcar o rachetă sol-aer la el, acesta din urmă se transformă în material de studiu pentru laborator, fără să apuce nici măcar să clipească…

Cu un zâmbet malefic, zmeul întoarse elicopterul şi dispăru în zare. Lângă antenă rămase doar Miron, care stătuse şi urmărise întreaga scenă. Prima idee care-i trecu prin cap fu aceea că acum, după moartea lui Făt-frumos, nu mai rămăsese nimeni în stare să-l ajute pe împărat. Singura lui problemă era aceea că nu era şi el la rândul său fiu de împărat, aceasta fiind o condiţie necesară pentru a putea fi un Făt-frumos.

În acel moment, auzi o voce care părea să vină de undeva de jos. Privi spre pământ şi ce văzu? Un peştişor auriu!

- Eu sunt un peştişor fermecat şi dacă mă vei salva îţi voi îndeplini trei dorinţe…

Miron nu ezită şi scoase borcanul cu apă care îl purta tot timpul la el, în cazul că va găsi vreodată un peştişor auriu… Duse peştişorul până la cel mai apropiat iaz şi îi dădu drumul în apă.

- Ei, acum spune-mi cele trei dorinţe…

- În primul rând, aş vrea să mă faci fiu de împărat…

- Gata, s-a rezolvat. Acum eşti fiu de împărat…

- Cum, asta a fost tot? Nu tu lumini, sunete, magie, nu tu nimic? Pur şi simplu am devenit fiu de împărat?…

- Da. ţi-ai închipuit că ar fi altfel?

- Nu a fost tocmai ceea ce mă aşteptam, dar important e că acum sunt si eu un Făt-frumos. Îţi mulţumesc peştişorule, mi-ai îndeplinit cel mai mare vis al meu. Pentru asta îţi doresc să ai parte numai de bine şi să fii fericit… Şi acum, să mă gândesc la celelalte două dorinţe.

- Nu mai are rost să te gândeşti la altele, pentru că deja sunt 3…

- Cum adică sunt 3?!

- Pai, prima a fost să te fac fiu de împărat, a doua să am eu parte numai de bine şi a treia să fiu fericit… Sunt 3, nu? Acum trebuie să plec, mai trebuie să fiu salvat de la moarte de o grămadă de lume… Rămâi cu bine, Miroane!

Miron rămase mut pe marginea iazului, privind cum peştişorul dispare în adâncuri… Apoi îşi dădu seama că totuşi e mai bine decât nimic. La urma urmei, devenise şi el un Făt-frumos. Acum, cel mai important lucru pe care trebuia să-l facă era să falimenteze Cosmoromul… Nici nu apucă să-şi termine gândul, că auzi un sunet asurzitor şi, privind în sus, văzu şapte bombardiere americane apropiindu-se de antena Cosmoromului. În câteva clipe, în locul unde fusese antena, se mai găsea doar un morman de pământ şi metal…

În decurs de 3 zile, Cosmoromul dădu faliment. Motivul: avea datorii prea mari la un postul de radio cu care încheiase un contract pentru emisiunea “Antena 73 Cosmorom Live”, post de radio care ceruse despăgubiri deoarece Antena 73 fusese distrusă de bombardierele americane. Astfel, zmeul rămase şi el fără abonamentul pe care îl obţinuse în urma şantajării împăratului, aşa că îşi făcu bagajele şi plecă în împărăţia vecină, unde avea un văr, de profesie mâncător de capre…

Miron, văzându-se erou peste noapte, cu Cosmoromul falimentat şi zmeul plecat peste hotare, se întoarse la castel să-i raporteze împăratului cele întâmplate, mai ales că acum devenise şi Făt-frumos. Împăratul nu mai putea de fericire, aşa că acceptă să-i dea lui Miron fiica de soţie. Evident, se făcu o nuntă ca-n poveşti…

Şi gata basmul…